ruptos

Latin

Participle

ruptōs

  1. accusative masculine plural of ruptus

Romanian

Etymology

From rupt +‎ -os.

Adjective

ruptos m or n (feminine singular ruptoasă, masculine plural ruptoși, feminine and neuter plural ruptoase)

  1. ragged

Declension

Declension of ruptos
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite ruptos ruptoasă ruptoși ruptoase
definite ruptosul ruptoasa ruptoșii ruptoasele
genitive-
dative
indefinite ruptos ruptoase ruptoși ruptoase
definite ruptosului ruptoasei ruptoșilor ruptoaselor

References

  • ruptos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN