satisfăcător

Romanian

Etymology

From satisface +‎ -ător.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌsa.tisˌfə.kəˈtor/

Adjective

satisfăcător m or n (feminine singular satisfăcătoare, masculine plural satisfăcători, feminine and neuter plural satisfăcătoare)

  1. satisfactory

Declension

Declension of satisfăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite satisfăcător satisfăcătoare satisfăcători satisfăcătoare
definite satisfăcătorul satisfăcătoarea satisfăcătorii satisfăcătoarele
genitive-
dative 		indefinite satisfăcător satisfăcătoare satisfăcători satisfăcătoare
definite satisfăcătorului satisfăcătoarei satisfăcătorilor satisfăcătoarelor

Adverb

satisfăcător

  1. satisfactorily

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.