scânteind
Romanian
Etymology
From scânteia.
Adjective
scânteind m or n (feminine singular scânteindă, masculine plural scânteinzi, feminine and neuter plural scânteinde)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | scânteind | scânteindă | scânteinzi | scânteinde | |||
| definite | scânteindul | scânteinda | scânteinzii | scânteindele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | scânteind | scânteinde | scânteinzi | scânteinde | |||
| definite | scânteindului | scânteindei | scânteinzilor | scânteindelor | ||||