scotoci
Romanian
Etymology
From scoate + -oci.
Verb
a scotoci (third-person singular present scotocește, past participle scotocit) 4th conjugation
- to rummage
Conjugation
conjugation of scotoci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a scotoci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scotocind | ||||||
| past participle | scotocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scotocesc | scotocești | scotocește | scotocim | scotociți | scotocesc | |
| imperfect | scotoceam | scotoceai | scotocea | scotoceam | scotoceați | scotoceau | |
| simple perfect | scotocii | scotociși | scotoci | scotocirăm | scotocirăți | scotociră | |
| pluperfect | scotocisem | scotociseși | scotocise | scotociserăm | scotociserăți | scotociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scotocesc | să scotocești | să scotocească | să scotocim | să scotociți | să scotocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scotocește | scotociți | |||||
| negative | nu scotoci | nu scotociți | |||||