secator

Latin

Verb

secātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of secō

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French sécateur.

Noun

secator n (plural secatoare)
secator m (plural secatori)

  1. pruning shears
Declension
Declension of secator
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatoare secatoarele
genitive-dative secator secatorului secatoare secatoarelor
vocative secatorule secatoarelor
Declension of secator
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatori secatorii
genitive-dative secator secatorului secatori secatorilor
vocative secatorule secatorilor

Etymology 2

From seca +‎ -tor.

Adjective

secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine and neuter plural secatoare)

  1. drying up (of rivers, springs, lakes)
Declension
Declension of secator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorul secatoarea secatorii secatoarele
genitive-
dative 		indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorului secatoarei secatorilor secatoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.