silui

Latin

Verb

siluī

  1. first-person singular perfect active indicative of sileō

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic силовати (silovati), from Proto-Slavic *silovati, from *sila (“force”). Compare Serbo-Croatian silovati (“to force, to rape”).

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a silui (third-person singular present siluiește, past participle siluit) 4th conjugation

  1. (rare) to force someone
    Synonyms: sili, forța
  2. to rape
    Synonym: viola

Conjugation

    conjugation of silui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a silui
gerund siluind
past participle siluit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present siluiesc siluiești siluiește siluim siluiți siluiesc
imperfect siluiam siluiai siluia siluiam siluiați siluiau
simple perfect siluii siluiși silui siluirăm siluirăți siluiră
pluperfect siluisem siluiseși siluise siluiserăm siluiserăți siluiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să siluiesc să siluiești să siluiască să siluim să siluiți să siluiască
imperative — tu — — voi —
affirmative siluiește siluiți
negative nu silui nu siluiți

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.