soliloc
Romanian
Etymology
Borrowed from French soliloque.
Noun
soliloc n (plural solilocuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | soliloc | solilocul | solilocuri | solilocurile | |
| genitive-dative | soliloc | solilocului | solilocuri | solilocurilor | |
| vocative | solilocule | solilocurilor | |||