specul
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin speculum or French spéculum.
Noun
specul n (plural specule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | specul | speculul | specule | speculele | |
| genitive-dative | specul | speculului | specule | speculelor | |
| vocative | speculule | speculelor | |||