spițer
See also: spiter
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek σπετσιέρης (spetsiéris).
Noun
spițer m (plural spițeri)
- (dated) apothecary, pharmacist
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spițer | spițerul | spițeri | spițerii | |
| genitive-dative | spițer | spițerului | spițeri | spițerilor | |
| vocative | spițerule | spițerilor | |||