spicher
Romanian
Etymology
Borrowed from French speaker, from English speaker.
Noun
spicher m (plural spicheri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spicher | spicherul | spicheri | spicherii | |
| genitive-dative | spicher | spicherului | spicheri | spicherilor | |
| vocative | spicherule | spicherilor | |||