Romanian
Etymology
Borrowed from Latin spiculum or French spicule.
Noun
spicul n (plural spicule)
- spicule
Declension
Declension of spicul
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
spicul
|
spiculul
|
spicule
|
spiculele
|
| genitive-dative
|
spicul
|
spiculului
|
spicule
|
spiculelor
|
| vocative
|
spiculule
|
spiculelor
|