spoi

See also: spói and спои

Polish

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈspɔ.i/
  • Rhymes: -ɔi
  • Syllabification: spo‧i

Verb

spoi

  1. third-person singular future of spoić

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic съпоити (sŭpoiti, “to bond”), from съ- (sŭ-) +‎ поити (poiti).

Verb

a spoi (third-person singular present spoiește, past participle spoit) 4th conjugation

  1. to whitewash

Conjugation

    conjugation of spoi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a spoi
gerund spoind
past participle spoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present spoiesc spoiești spoiește spoim spoiți spoiesc
imperfect spoiam spoiai spoia spoiam spoiați spoiau
simple perfect spoii spoiși spoi spoirăm spoirăți spoiră
pluperfect spoisem spoiseși spoise spoiserăm spoiserăți spoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să spoiesc să spoiești să spoiască să spoim să spoiți să spoiască
imperative — tu — — voi —
affirmative spoiește spoiți
negative nu spoi nu spoiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.