strâmba

See also: stramba

Romanian

Etymology

From strâmb.

Verb

a strâmba (third-person singular present strâmbă, past participle strâmbat) 1st conjugation

  1. to bend, twist, distort, make crooked
  2. (reflexive, transitive) to grimace, frown, make a wry face

Conjugation

    conjugation of strâmba (first conjugation, no infix)
infinitive a strâmba
gerund strâmbând
past participle strâmbat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strâmb strâmbi strâmbă strâmbăm strâmbați strâmbă
imperfect strâmbam strâmbai strâmba strâmbam strâmbați strâmbau
simple perfect strâmbai strâmbași strâmbă strâmbarăm strâmbarăți strâmbară
pluperfect strâmbasem strâmbaseși strâmbase strâmbaserăm strâmbaserăți strâmbaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strâmb să strâmbi să strâmbe să strâmbăm să strâmbați să strâmbe
imperative — tu — — voi —
affirmative strâmbă strâmbați
negative nu strâmba nu strâmbați

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.