străbun
Romanian
Etymology
From străbunic, stră- + bunic.
Noun
străbun m (plural străbuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | străbun | străbunul | străbuni | străbunii | |
| genitive-dative | străbun | străbunului | străbuni | străbunilor | |
| vocative | străbunule | străbunilor | |||
See also
References
- “străbun”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025