străpunge

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *extrāpungere, change of prefix from *trānspungere, from Latin pungere. Compare Aromanian strãpungu, strãpundziri, cf. also Friulian strapongi, Venetan straponzer.

Verb

a străpunge (third-person singular present străpunge, past participle străpuns, third-person subjunctive străpungă) 3rd conjugation

  1. to puncture, pierce, prick

Conjugation

    conjugation of străpunge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a străpunge
gerund străpungând
past participle străpuns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present străpung străpungi străpunge străpungem străpungeți străpung
imperfect străpungeam străpungeai străpungea străpungeam străpungeați străpungeau
simple perfect străpunsei străpunseși străpunse străpunserăm străpunserăți străpunseră
pluperfect străpunsesem străpunseseși străpunsese străpunseserăm străpunseserăți străpunseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să străpung să străpungi să străpungă să străpungem să străpungeți să străpungă
imperative — tu — — voi —
affirmative străpunge străpungeți
negative nu străpunge nu străpungeți

Derived terms

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.