strangula

Latin

Verb

strangulā

  1. second-person singular present active imperative of strangulō

References

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin strangulare.

Verb

a strangula (third-person singular present strangulează, past participle strangulat) 1st conjugation

  1. to strangle

Conjugation

    conjugation of strangula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a strangula
gerund strangulând
past participle strangulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strangulez strangulezi strangulează strangulăm strangulați strangulează
imperfect strangulam strangulai strangula strangulam strangulați strangulau
simple perfect strangulai strangulași strangulă strangularăm strangularăți strangulară
pluperfect strangulasem strangulaseși strangulase strangulaserăm strangulaserăți strangulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strangulez să strangulezi să stranguleze să strangulăm să strangulați să stranguleze
imperative — tu — — voi —
affirmative strangulează strangulați
negative nu strangula nu strangulați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.