struji
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic строужити (stružiti).
Verb
a struji (third-person singular present strujește, past participle strujit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of struji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a struji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strujind | ||||||
| past participle | strujit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strujesc | strujești | strujește | strujim | strujiți | strujesc | |
| imperfect | strujeam | strujeai | strujea | strujeam | strujeați | strujeau | |
| simple perfect | strujii | strujiși | struji | strujirăm | strujirăți | strujiră | |
| pluperfect | strujisem | strujiseși | strujise | strujiserăm | strujiserăți | strujiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strujesc | să strujești | să strujească | să strujim | să strujiți | să strujească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strujește | strujiți | |||||
| negative | nu struji | nu strujiți | |||||
References
- struji in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Serbo-Croatian
Noun
struji
- dative/locative singular of struja