strungar
Romanian
Etymology
Noun
strungar m (plural strungari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strungar | strungarul | strungari | strungarii | |
| genitive-dative | strungar | strungarului | strungari | strungarilor | |
| vocative | strungarule | strungarilor | |||
Further reading
- “strungar”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025