surjectiv
Romanian
Etymology
Borrowed from French surjectif.
Adjective
surjectiv m or n (feminine singular surjectivă, masculine plural surjectivi, feminine and neuter plural surjective)
Conjugation
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | surjectiv | surjectivă | surjectivi | surjective | |||
| definite | surjectivul | surjectiva | surjectivii | surjectivele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | surjectiv | surjective | surjectivi | surjective | |||
| definite | surjectivului | surjectivei | surjectivilor | surjectivelor | ||||
Derived terms
References
- “surjectiv”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025