Romanian
Etymology
From surlă + -ar.
Noun
surlar m (plural surlari)
- trumpeter
Declension
Declension of surlar
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
surlar
|
surlarul
|
surlari
|
surlarii
|
| genitive-dative
|
surlar
|
surlarului
|
surlari
|
surlarilor
|
| vocative
|
surlarule
|
surlarilor
|