tâlcui

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тлъковати (tlŭkovati, “to explain, to interpret”), from Proto-Slavic *tъlkovati, from *tъlkъ (“interpretation”).

Verb

a tâlcui (third-person singular present tâlcuiește, past participle tâlcuit) 4th conjugation

  1. (colloquial) to explain, to interpret
  2. (dated) to translate

Conjugation

    conjugation of tâlcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a tâlcui
gerund tâlcuind
past participle tâlcuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tâlcuiesc tâlcuiești tâlcuiește tâlcuim tâlcuiți tâlcuiesc
imperfect tâlcuiam tâlcuiai tâlcuia tâlcuiam tâlcuiați tâlcuiau
simple perfect tâlcuii tâlcuiși tâlcui tâlcuirăm tâlcuirăți tâlcuiră
pluperfect tâlcuisem tâlcuiseși tâlcuise tâlcuiserăm tâlcuiserăți tâlcuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tâlcuiesc să tâlcuiești să tâlcuiască să tâlcuim să tâlcuiți să tâlcuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative tâlcuiește tâlcuiți
negative nu tâlcui nu tâlcuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.