târnui

Romanian

Etymology

From târn +‎ -ui.

Verb

a târnui (third-person singular present târnuiește, past participle târnuit) 4th conjugation

  1. to sweep

Conjugation

    conjugation of târnui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a târnui
gerund târnuind
past participle târnuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present târnuiesc târnuiești târnuiește târnuim târnuiți târnuiesc
imperfect târnuiam târnuiai târnuia târnuiam târnuiați târnuiau
simple perfect târnuii târnuiși târnui târnuirăm târnuirăți târnuiră
pluperfect târnuisem târnuiseși târnuise târnuiserăm târnuiserăți târnuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să târnuiesc să târnuiești să târnuiască să târnuim să târnuiți să târnuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative târnuiește târnuiți
negative nu târnui nu târnuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.