tăcător

Romanian

Etymology

From tăcea +‎ -ător.

Adjective

tăcător m or n (feminine singular tăcătoare, masculine plural tăcători, feminine and neuter plural tăcătoare)

  1. quiet (about a person)

Declension

Declension of tăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite tăcător tăcătoare tăcători tăcătoare
definite tăcătorul tăcătoarea tăcătorii tăcătoarele
genitive-
dative 		indefinite tăcător tăcătoare tăcători tăcătoare
definite tăcătorului tăcătoarei tăcătorilor tăcătoarelor

References

  • tăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.