ticăi
Romanian
Etymology
From tic + -ăi.
Pronunciation
- IPA(key): /ti.kəˈi/
Verb
a ticăi (third-person singular present ticăie, past participle ticăit) 4th conjugation
- to tick
Conjugation
conjugation of ticăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a ticăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ticăind | ||||||
| past participle | ticăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ticăi | ticăi | ticăie | ticăim | ticăiți | ticăie | |
| imperfect | ticăiam | ticăiai | ticăia | ticăiam | ticăiați | ticăiau | |
| simple perfect | ticăii | ticăiși | ticăi | ticăirăm | ticăirăți | ticăiră | |
| pluperfect | ticăisem | ticăiseși | ticăise | ticăiserăm | ticăiserăți | ticăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ticăi | să ticăi | să ticăie | să ticăim | să ticăiți | să ticăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ticăie | ticăiți | |||||
| negative | nu ticăi | nu ticăiți | |||||
Derived terms
Further reading
- “ticăi”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025