tigni
See also: tignî
Latin
Noun
tignī
- genitive singular of tignum
Romanian
Verb
a tigni (third-person singular present tignește, past participle tignit) 4th conjugation
- obsolete form of tihni
Conjugation
conjugation of tigni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a tigni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tignind | ||||||
| past participle | tignit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tignesc | tignești | tignește | tignim | tigniți | tignesc | |
| imperfect | tigneam | tigneai | tignea | tigneam | tigneați | tigneau | |
| simple perfect | tignii | tigniși | tigni | tignirăm | tignirăți | tigniră | |
| pluperfect | tignisem | tigniseși | tignise | tigniserăm | tigniserăți | tigniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tignesc | să tignești | să tignească | să tignim | să tigniți | să tignească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tignește | tigniți | |||||
| negative | nu tigni | nu tigniți | |||||
References
- tigni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN