toci

See also: tóci and Toçi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic точити (točiti), from Proto-Slavic *točiti.

Verb

a toci (third-person singular present tocește, past participle tocit) 4th conjugation

  1. to blunt, dull, wear down, grind away at

Conjugation

    conjugation of toci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a toci
gerund tocind
past participle tocit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tocesc tocești tocește tocim tociți tocesc
imperfect toceam toceai tocea toceam toceați toceau
simple perfect tocii tociși toci tocirăm tocirăți tociră
pluperfect tocisem tociseși tocise tociserăm tociserăți tociseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tocesc să tocești să tocească să tocim să tociți să tocească
imperative — tu — — voi —
affirmative tocește tociți
negative nu toci nu tociți

Derived terms

Venetan

Noun

toci

  1. plural of tocio
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.