transpus
Portuguese
Verb
transpus
- first-person singular preterite indicative of transpor
Romanian
Etymology
From transpune.
Adjective
transpus m or n (feminine singular transpusă, masculine plural transpuși, feminine and neuter plural transpuse)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | transpus | transpusă | transpuși | transpuse | |||
| definite | transpusul | transpusa | transpușii | transpusele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | transpus | transpuse | transpuși | transpuse | |||
| definite | transpusului | transpusei | transpușilor | transpuselor | ||||
References
- transpus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN