transpus

Portuguese

Verb

transpus

  1. first-person singular preterite indicative of transpor

Romanian

Etymology

From transpune.

Adjective

transpus m or n (feminine singular transpusă, masculine plural transpuși, feminine and neuter plural transpuse)

  1. transposed

Declension

Declension of transpus
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite transpus transpusă transpuși transpuse
definite transpusul transpusa transpușii transpusele
genitive-
dative
indefinite transpus transpuse transpuși transpuse
definite transpusului transpusei transpușilor transpuselor

References

  • transpus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN