trifurca

Romanian

Etymology

Borrowed from French trifurquer. Equivalent to tri- +‎ furcă +‎ -a.

Verb

a trifurca (third-person singular present trifurcă, past participle trifurcat) 1st conjugation

  1. to trifurcate

Conjugation

    conjugation of trifurca (first conjugation, no infix)
infinitive a trifurca
gerund trifurcând
past participle trifurcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present trifurc trifurci trifurcă trifurcăm trifurcați trifurcă
imperfect trifurcam trifurcai trifurca trifurcam trifurcați trifurcau
simple perfect trifurcai trifurcași trifurcă trifurcarăm trifurcarăți trifurcară
pluperfect trifurcasem trifurcaseși trifurcase trifurcaserăm trifurcaserăți trifurcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să trifurc să trifurci să trifurce să trifurcăm să trifurcați să trifurce
imperative — tu — — voi —
affirmative trifurcă trifurcați
negative nu trifurca nu trifurcați

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.