troc
French
Etymology
From troquer.
Pronunciation
- IPA(key): /tʁɔk/
Audio: (file)
Noun
troc m (plural trocs)
Further reading
- “troc”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012.
Romanian
Etymology
Noun
troc n (plural trocuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | troc | trocul | trocuri | trocurile | |
| genitive-dative | troc | trocului | trocuri | trocurilor | |
| vocative | trocule | trocurilor | |||