turci

Romanian

Etymology

From turc.

Verb

a turci (third-person singular present turcește, past participle turcit) 4th conjugation

  1. to Turkify
  2. to become a Muslim

Conjugation

    conjugation of turci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a turci
gerund turcind
past participle turcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present turcesc turcești turcește turcim turciți turcesc
imperfect turceam turceai turcea turceam turceați turceau
simple perfect turcii turciși turci turcirăm turcirăți turciră
pluperfect turcisem turciseși turcise turciserăm turciserăți turciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să turcesc să turcești să turcească să turcim să turciți să turcească
imperative — tu — — voi —
affirmative turcește turciți
negative nu turci nu turciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.