undula
Latin
Etymology
From unda (“wave”) + -ula (diminutive ending).
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [ˈʊn.dʊ.ɫa]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ˈun̪.d̪u.la]
Noun
undula f (genitive undulae); first declension (Late Latin)
Declension
First-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | undula | undulae |
| genitive | undulae | undulārum |
| dative | undulae | undulīs |
| accusative | undulam | undulās |
| ablative | undulā | undulīs |
| vocative | undula | undulae |
Derived terms
References
- undula in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
- undula in Ramminger, Johann (16 July 2016 (last accessed)) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700[1], pre-publication website, 2005-2016
Romanian
Verb
a undula (third-person singular present undulează, past participle undulat) 1st conjugation
- alternative form of ondula
Conjugation
conjugation of undula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a undula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | undulând | ||||||
| past participle | undulat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | undulez | undulezi | undulează | undulăm | undulați | undulează | |
| imperfect | undulam | undulai | undula | undulam | undulați | undulau | |
| simple perfect | undulai | undulași | undulă | undularăm | undularăți | undulară | |
| pluperfect | undulasem | undulaseși | undulase | undulaserăm | undulaserăți | undulaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să undulez | să undulezi | să unduleze | să undulăm | să undulați | să unduleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | undulează | undulați | |||||
| negative | nu undula | nu undulați | |||||