verucă
See also: veruca
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin verruca. Possibly a doublet of boroacă.
Noun
verucă f (plural veruce)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | verucă | veruca | veruce | verucele | |
| genitive-dative | veruce | verucei | veruce | verucelor | |
| vocative | verucă, veruco | verucelor | |||