verufall
Icelandic
Etymology
From vera (“state of being”) + fall (“case”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈvɛːrʏˌfatl/
Noun
verufall n (genitive singular verufalls, nominative plural veruföll)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | verufall | verufallið | veruföll | veruföllin |
| accusative | verufall | verufallið | veruföll | veruföllin |
| dative | verufalli | verufallinu | veruföllum | veruföllunum |
| genitive | verufalls | verufallsins | verufalla | verufallanna |