vindecător

Romanian

Etymology

From vindeca +‎ -tor. Cf. also Late Latin vindicator.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌvin.de.kəˈtor/

Adjective

vindecător m or n (feminine singular vindecătoare, masculine plural vindecători, feminine and neuter plural vindecătoare)

  1. healing

Declension

Declension of vindecător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite vindecător vindecătoare vindecători vindecătoare
definite vindecătorul vindecătoarea vindecătorii vindecătoarele
genitive-
dative 		indefinite vindecător vindecătoare vindecători vindecătoare
definite vindecătorului vindecătoarei vindecătorilor vindecătoarelor

Noun

vindecător m (plural vindecători, feminine equivalent vindecătoare)

  1. healer

Declension

Declension of vindecător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vindecător vindecătorul vindecători vindecătorii
genitive-dative vindecător vindecătorului vindecători vindecătorilor
vocative vindecătorule vindecătorilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.