virgulă
Romanian
Etymology
Borrowed from French virgule, Latin virgula.
Pronunciation
- IPA(key): [ˈvir.ɡu.lə]
Audio: (file)
Noun
virgulă f (plural virgule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | virgulă | virgula | virgule | virgulele | |
| genitive-dative | virgule | virgulei | virgule | virgulelor | |
| vocative | virgulă, virgulo | virgulelor | |||