înființare
Romanian
Etymology
Noun
înființare f (plural înființări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înființare | înființarea | înființări | înființările | |
| genitive-dative | înființări | înființării | înființări | înființărilor | |
| vocative | înființare, înființareo | înființărilor | |||