aleator
Latin
Etymology
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [aː.ɫeˈaː.tɔr]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [a.leˈaː.t̪or]
Noun
āleātor m (genitive āleātōris); third declension
Declension
Third-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | āleātor | āleātōrēs |
| genitive | āleātōris | āleātōrum |
| dative | āleātōrī | āleātōribus |
| accusative | āleātōrem | āleātōrēs |
| ablative | āleātōre | āleātōribus |
| vocative | āleātor | āleātōrēs |
Synonyms
Related terms
References
- “aleator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- “aleator”, in Charlton T. Lewis (1891) An Elementary Latin Dictionary, New York: Harper & Brothers
- aleator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
Romanian
Adjective
aleator m or n (feminine singular aleatoare, masculine plural aleatori, feminine and neuter plural aleatoare)
- alternative form of aleatoriu
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | aleator | aleatoare | aleatori | aleatoare | |||
| definite | aleatorul | aleatoarea | aleatorii | aleatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | aleator | aleatoare | aleatori | aleatoare | |||
| definite | aleatorului | aleatoarei | aleatorilor | aleatoarelor | ||||