cârlionț
Romanian
Etymology
Probably from cârlig.
Noun
cârlionț m (plural cârlionți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cârlionț | cârlionțul | cârlionți | cârlionții | |
| genitive-dative | cârlionț | cârlionțului | cârlionți | cârlionților | |
| vocative | cârlionțule | cârlionților | |||
See also
Further reading
- “cârlionț”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025