cârlionța

Romanian

Etymology

From cârlionț +‎ -a.

Verb

a cârlionța (third-person singular present cârlionțează, past participle cârlionțat) 1st conjugation

  1. to curl

Conjugation

    conjugation of cârlionța (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cârlionța
gerund cârlionțând
past participle cârlionțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cârlionțez cârlionțezi cârlionțează cârlionțăm cârlionțați cârlionțează
imperfect cârlionțam cârlionțai cârlionța cârlionțam cârlionțați cârlionțau
simple perfect cârlionțai cârlionțași cârlionță cârlionțarăm cârlionțarăți cârlionțară
pluperfect cârlionțasem cârlionțaseși cârlionțase cârlionțaserăm cârlionțaserăți cârlionțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cârlionțez să cârlionțezi să cârlionțeze să cârlionțăm să cârlionțați să cârlionțeze
imperative — tu — — voi —
affirmative cârlionțează cârlionțați
negative nu cârlionța nu cârlionțați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.