călugări

Romanian

Etymology

From călugăr +‎ -i.

Verb

a călugări (third-person singular present călugărește, past participle călugărit) 4th conjugation

  1. to become a monk

Conjugation

    conjugation of călugări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a călugări
gerund călugărind
past participle călugărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present călugăresc călugărești călugărește călugărim călugăriți călugăresc
imperfect călugăream călugăreai călugărea călugăream călugăreați călugăreau
simple perfect călugării călugăriși călugări călugărirăm călugărirăți călugăriră
pluperfect călugărisem călugăriseși călugărise călugăriserăm călugăriserăți călugăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să călugăresc să călugărești să călugărească să călugărim să călugăriți să călugărească
imperative — tu — — voi —
affirmative călugărește călugăriți
negative nu călugări nu călugăriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.