călugărit

Romanian

Etymology

Past participle of călugări.

Adjective

călugărit m or n (feminine singular călugărită, masculine plural călugăriți, feminine and neuter plural călugărite)

  1. having become a monk

Declension

Declension of călugărit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite călugărit călugărită călugăriți călugărite
definite călugăritul călugărita călugăriții călugăritele
genitive-
dative 		indefinite călugărit călugărite călugăriți călugărite
definite călugăritului călugăritei călugăriților călugăritelor

Verb

călugărit (past participle of călugări)

  1. past participle of călugări

References

  • călugărit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.