cărunți

Romanian

Etymology

From cărunt.

Verb

a cărunți (third-person singular present cărunțește, past participle cărunțit) 4th conjugation

  1. to gray (about hair)

Conjugation

    conjugation of cărunți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cărunți
gerund cărunțind
past participle cărunțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cărunțesc cărunțești cărunțește cărunțim cărunțiți cărunțesc
imperfect cărunțeam cărunțeai cărunțea cărunțeam cărunțeați cărunțeau
simple perfect cărunții cărunțiși cărunți cărunțirăm cărunțirăți cărunțiră
pluperfect cărunțisem cărunțiseși cărunțise cărunțiserăm cărunțiserăți cărunțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cărunțesc să cărunțești să cărunțească să cărunțim să cărunțiți să cărunțească
imperative — tu — — voi —
affirmative cărunțește cărunțiți
negative nu cărunți nu cărunțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.