cărunt
Romanian
Etymology
Inherited from Late Latin cānūtus, from Latin cānus. Compare Aromanian cãnut.
Pronunciation
- IPA(key): /kəˈrunt/
Adjective
cărunt m or n (feminine singular căruntă, masculine plural cărunți, feminine and neuter plural cărunte)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | cărunt | căruntă | cărunți | cărunte | |||
| definite | căruntul | cărunta | cărunții | căruntele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | cărunt | cărunte | cărunți | cărunte | |||
| definite | căruntului | căruntei | cărunților | căruntelor | ||||