cacum
Latin
Noun
cacum
- accusative singular of cacus
References
- “cacum”, in Samuel Ball Platner (1929) Thomas Ashby, editor, A Topographical Dictionary of Ancient Rome, London: Oxford University Press
Romanian
Noun
cacum m (plural cacumi)
- obsolete form of cacom
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cacum | cacumul | cacumi | cacumii | |
| genitive-dative | cacum | cacumului | cacumi | cacumilor | |
| vocative | cacumule | cacumilor | |||
References
- cacum in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN