capian
Old English
Etymology
From Proto-West Germanic *kapēn.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈkɑ.pi.ɑn/
Verb
capian
Conjugation
Conjugation of capian (weak, class 2)
| infinitive | capian | capienne |
|---|---|---|
| indicative mood | present tense | past tense |
| first person singular | capiġe | capode |
| second person singular | capast | capodest |
| third person singular | capaþ | capode |
| plural | capiaþ | capodon |
| subjunctive | present tense | past tense |
| singular | capiġe | capode |
| plural | capiġen | capoden |
| imperative | ||
| singular | capa | |
| plural | capiaþ | |
| participle | present | past |
| capiende | (ġe)capod | |