compulsare

See also: compulsaré

Italian

Etymology

From Late Latin compulsāre (push with force), intensitive form of Latin compellere (to compel, impel).

Pronunciation

  • IPA(key): /kom.pulˈsa.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: com‧pul‧sà‧re

Verb

compulsàre (first-person singular present compùlso, first-person singular past historic compulsài, past participle compulsàto, auxiliary avére)

  1. (transitive, law, archaic) to summon
  2. (transitive, uncommon) to consult
    Synonym: consultare

Conjugation

Further reading

  • compulsare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Romanian

Etymology

From compulsa +‎ -re.

Noun

compulsare f (plural compulsări)

  1. compulsion

Declension

Declension of compulsare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative compulsare compulsarea compulsări compulsările
genitive-dative compulsări compulsării compulsări compulsărilor
vocative compulsare, compulsareo compulsărilor

Spanish

Verb

compulsare

  1. first/third-person singular future subjunctive of compulsar