conlocuitor

Romanian

Etymology

From conlocui +‎ -tor.

Adjective

conlocuitor m or n (feminine singular conlocuitoare, masculine plural conlocuitori, feminine and neuter plural conlocuitoare)

  1. coinhabiting

Declension

Declension of conlocuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite conlocuitor conlocuitoare conlocuitori conlocuitoare
definite conlocuitorul conlocuitoarea conlocuitorii conlocuitoarele
genitive-
dative 		indefinite conlocuitor conlocuitoare conlocuitori conlocuitoare
definite conlocuitorului conlocuitoarei conlocuitorilor conlocuitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.