constrângere
Romanian
Etymology
From constrânge + -re.
Noun
constrângere f (plural constrângeri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | constrângere | constrângerea | constrângeri | constrângerile | |
| genitive-dative | constrângeri | constrângerii | constrângeri | constrângerilor | |
| vocative | constrângere, constrângereo | constrângerilor | |||