cotire

Romanian

Etymology

From coti +‎ -re.

Noun

cotire f (plural cotiri)

  1. meander

Declension

Declension of cotire
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cotire cotirea cotiri cotirile
genitive-dative cotiri cotirii cotiri cotirilor
vocative cotire, cotireo cotirilor

References

  • cotire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN