cucer
See also: cucèr
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian кучер (kučer).
Noun
cucer m (plural cuceri)
- coachman (one who drives a coach)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cucer | cucerul | cuceri | cucerii | |
| genitive-dative | cucer | cucerului | cuceri | cucerilor | |
| vocative | cucerule | cucerilor | |||
References
- cucer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN