cucer

See also: cucèr

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian кучер (kučer).

Noun

cucer m (plural cuceri)

  1. coachman (one who drives a coach)

Declension

Declension of cucer
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cucer cucerul cuceri cucerii
genitive-dative cucer cucerului cuceri cucerilor
vocative cucerule cucerilor

References

  • cucer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN